Diferit...

Lui îi place frappe-ul... mie ceaiul!

Lui îi place Absinth Bar... mie Green tea!

Lui îi plac ştiinţele exacte... mie nu!

Dar cui îi pasă, când ştiu că lui îi place de.. mine! Şi, în mod surprinzător...şi mie:)))

Din seria spam-urilor de toate zilele....

Cred că post mai uşor de scris ca ăsta nu mi-a fost dat să scriu (Poate doar aici). Tot ce a trebuit a fost să îmi deschid mailul. Et voila:

• "Misterele vaginului" (misterioasă mică ce eşti!)
  
• "Mai multe orgasme" (mai mult, mai mult, da, daaaa! :)) )
  
• "Secretele unei relaţii de succes- ceara şi cremă depliatoare" (aici, mă scuzaţi, dar aşa e...)
  
• "Cum să ai o relaţie excelentă cu iubitul tău?- Consumaţi zilnic cereale integrale" (Gagică nervoasă şi grasă+ iubit= relaţie şubredă, la fel ca scaunul pe care stă "domniţa")
  
• "Ce este sexul? Cum te-ai machiat azi?" (huh?)
  
• "El este ALESUL! Buze negre" (Da, în familia Adams)
  
• "Filme porno noi" ( la naiba, eu nu ştiu cum le-aş putea deosebi pe alea vechi de astea noi.)
  
• "Cum să-ţi măreşti penisul" (pai normal, ce altceva mi-aş putea dori.... dar cu cât se măreşte de la 0?)

The return to innocence...

Mă tot întrebam de ce oare îmi plac atât de mult copiii mici. (sentimentul matern nu e, mai degraba usoara invidie) . De fiecare dată când văd un bebe mic, fie el blonduţ, fie bruneţel, mă simt "contagiată" de copilărie.

Şi cu toate astea, nu sunt genul care îşi pune poze la avatar, pe telefon sau mai ştiu eu unde cu bebeluşi în diverse "forme şi mărimi". Mi se pare... hmmm. Nu zic, s-ar putea să ma ia la bataie "Asociaţia bebeilor pentru avatare".

Revenind la ideea de bază: ÎMI E DOR SĂ FIU COPIL! Ironia sorţii face ca atunci când suntem mici să ne dormi să fim, bineînţeles, adulţi. Ori suntem greu de mulţumit, ori suntem mult prea dornici de schimbare.

Când eram mică visam să îmi fac rachetă împreună cu colegii de la grădiniţă, să descopăr un dinozaur, să mă uit la desene până mă lua somnul, să îl prind eu pe Iepuraşul de Paşti, nu doar bunicul meu (care îmi zicea, ca a mai şi băut o bere cu el, înainte să plece... Deci da, Iepuraşul e alcoolic).

Când eram mică am furat un sac de nuci (şi sunt mândra de asta:P), am refuzat o îngheţată uriaşă doar pentru ca avea şi o cupă albastră (asta e pe primul loc pe lista regretelor mele) şi îi înnebuneam pe toţi pentru că vorbeam continuu şi cu oricine.

Când eram mică nu ma deranja ca "iubitul" meu mai colora şi cu alte fete. (oricum, ce mă atrăsese la el era modul urât în care colora. Eu l-am făcut om. Marius, aştept apreciere!) Tot atunci i-am spart buza unei fetiţe, iar pe alta am trântit-o pe jos, fără să îmi doresc neapărat asta. Şi, nu, nu mi se părea cine ştie ce faptul că stăteam în Dorobanţi; pe atunci tot Bucureştiul mi se părea prietenos şi colorat.

Postul ăsta l-am scris cu gândul la sfatul unei persoane speciale, a cărei zi de nastere e astăzi. Şi căreia, fiind mult prea ocupată cu nişte prostii , am uitat sa îi urez "la mulţi ani!". Îmi pare rău că n-am facut-o şi îmi pare rau că uit din când în când să fiu.. copil.

Aaaa, să nu uit: vin sărbătoriiiiiiiile! Bem ceva cu Moşu?

Gonna Miss This - Trace Adkins
Asculta mai multe audio Muzica

Toate chestiile bune incep cu "S".....

Eu: De ce toate lucrurile bune încep cu "s"?

El: Cum ar fi?

Eu: Skittles, Starbucks, somn...

El: Şi mai ce?

Eu: aaaa... Sâni!:D


Chiar aşa... aştept alte exemple! _________________________________________ Flash news:

• Ştiu că n-am mai povestit de Pula (aia din Croaţia, bineînţeles) şi nici de experienţa de la bordel... dar am zis că unele poveşti chiar n-ar trebui împărtăşite publicului larg.
• În altă ordine de idei, avem o nouă colegă de breaslă. She is cute, she is funny and she is "not a call girl". Bine ai venit, Bianca şi bine am revenit!
  

RElansare de blog....?

Ce m-am gândit eu... Pai, uite că iar începe facultatea şi n-am ce face în timpul anumitor cursuri. Aşa că, ar fi cazul să reîncep sa scriu "p'aici".

Bun, orice relansare cu succes are nevoie de o petrecere. Deci, my place, one of this days:P, Bring some booze!

Atat pentru moment, mâine vă povestesc ce am făcut în Pula şi cum a fost la bordel!:D

Be positive and high only on Skittles!

A venit vacanta sau sesiunea?

"Poţi să îmi iei şi telecomanda din mana şi cheile de-acasă şi laptop-ul şi perna, de vrei"... dar n-ai sa-mi iei niciodată cheful de a face oooooorice altceva în afara de a învăta.

Lumea supra-estimează sesiunea(cum fac, de altfel, cu orice examen... Mai ţineţi minte cum toţi ziceau: "Aoleu, vine bac-ul!" De parcă bacalaureatul e cine stie ce dezastru natural de proporţii colosale).

Scuzaţi-mă, dar mie nu o sa îmi scoata nimeni din cap ideea că: o luna întreagă liberă, în care te duci doar de 5 ori la facultate "willy nilly" (plus, opţional, daca vrei sa-ţi aflii şi notele) nu este vacanţă.

Îmi veţi spune că stai acasă şi înveţi pentru cele 5 examene bla, bla, bla.... Poate voi, eu nu pot! Desigur, eu sunt un model de "AŞA NU", dar, nu ma pot abţine. Întodeauna îmi rezerv o singură zi, cea dinainte de examen pentru studiu, în care, bineînţeles, până la ora 23:00, fac absolut orice altceva: dorm, ies, mananc, brusc mă apucă şi cheful de gătit, vorbesc la telefon, dorm (iar), citesc (o carte, o revistă, orice altceva numai cursurile nu...), dar vai poate ar trebui sa mă uit şi la FRIENDS ( nu că nu l-aş mai fi vazut de 1000007685 de ori) , ba chiar am ajuns sa îmi pun poze noi pe "haicinci", deşi vroiam să îmi şterg contul.

Desigur, într-un final decid să zic toată prostia asta pe blog.... doar, doar, mai pierd câteva minute. Şi oricum,dacă mă întreabă cineva de ce n-am învăţat: "e simplu, aia de la gradiniţă au avut serbare, şi toata ziua le-am auzit cantecelele tembele şi în plus, vecinul sexy de alaturi a tot dat gauri în perete"



Vunk - La orice ora [2009]
Asculta mai multe audio Muzica »

Ferestre spre lume...

Am vrut să-mi abandonez blogul, pentru că.... după cum știți, sunt alții care au mai multa răbdare și mai multa pricepere în domeniu. (Publicul striga: Ilana, Ilana!!!!). Dar, până la urmă, mi-am amintit scopul său original. Nu audienţă, nu celebritate ( ha, ha.... asta clar n-ar fi calea), nu posteoritate.... ci, prea multe idei, pe care lumea nu are timp să le asculte. Aşa că... să le citească, zic!

Şi, cum nu am cu cine sa vorbesc despre literatura. (Nu, prietenii mei nu sunt inculţi, pur şi simplu nu citim aceleași carti...), iată-mă că mă simt "obligată" să redeschid "cutia pandorei".

"Windows on the world"- singura carte pe care nu o citisem de la Frederic Beigbeder (exceptand "Nuvele sub ecstasy"... nu o gasesc). Am tot evitat-o, am zis că nu pare genul meu.... În primul rând, nu avea sex, acesta fiind primul semn că citeşti o carte a scriitorului francez. O carte despre 9/11? Of, dar s-au scris atâtea despre atentatul asta... De ce aş vrea să citesc o carte cu tema asta? Şi, totuşi, am avut încredere în misoginul meu favorit, ştiam eu că trebuie să găsească el o modalitate de a mă face să îmi placa acest roman. Bănuiesc că nu e nevoie să vă spun că a reuşit? Altfel n-aş mai fi resuscitat blogul.

WOW, am rămas impresionată. Da, da, eu.... cea mai egoistă persoană s-a lăsat dusă de val de un eveniment supra-mediatizat. Te sensibilizează prin sinceritatea cu care este abordat, fără evenimente eroice. Te gândesti altfel la cei care au pierit odata cu cele două turnuri gemene WTC, deşi îţi e imposibil să empatizezi cu ei.

Până la cartea asta, eram ferm convinsă că nimic nu poate întrece "Dragostea durează trei ani", dar... "Windows on the world" e deja la alt nivel (106, dacă mi se permite o glumă... proastă, pe care nu o vor înţelege decât cei care ştiu ceva despre restaurantul ce purta acest nume).

Cartea pe care nu am vrut să o citesc a ajuns să fie favorita mea. INCREDIBIL... DAR ADEVARAT!

Aaa, am uitat să vă zic. E fascinant modul original al scriitorului de a prezenta povestea. Doi naratori: unul care trăiește evenimentele din 11 septembrie, iar celălalt, Beigbeder însuşi, care încearcă să reconstituie sentimentele primului.